marți, 6 iulie 2010

Interviu cu Marius Rotar despre DISINTER (Black Death Metal - Gherla - 1992-2001)


Salut Marius, iti multumesc pentru acceptul de a-mi raspunde catorva intrebari in legatura cu Disinter. Bun venit in RDMC! :)
Si eu iti multumesc pentru interesul tau pentru niste vremuri de mult duse!

In primul rand, ce simti in momentul in care este vorba de Disinter? Banuiesc ca nostalgiile sunt prezente...
Sunt nostalgic. Oricat m-as ascunde n-am cum sa nu arat asta si mi-e greu sa cred ca odata ce o anumita persoana a facut treaba asta cu ceva timp in urma, nu are o stare sufleteasca similara. N-am angoase cu trecerea vremii insa recunosc ca o regula si virgula de viata: a iti aminti inseamna a vedea anumite situatii ca si cum ti s-ar intampla prima data. Dar mare paradox al vietii, vorba lui Pavese, e ca nu ne amintim nici zilele si nici datele, ci doar momentele. Astfel bogatia vietii este compusa din amintiri, uitate.

Esti unul dintre membri fondatori Disinter, o trupa dintr-un orasel mic. Cum era pe vremea aia, prin 1992, ce v-a impins sa infiintati Disinter si cum s-a intamplat? Cati ani aveati pe atunci?
In 1991 a incoltit ideea. Eram un copil si Dan Alexa (Agav) la fel, eu avand 17 ani iar el 15. N-avem idee ce inseamna sa canti intr-o formatie insa o doream din tot sufletul, idealizand, naivi, ca asta ar fi fost chemarea noastra. Acum imi vine sa rad de cata importanta acordam chestiunii astea, insa realizez acum ca atunci am avut dreptate facand asta. Asa i-am gasit pe Dan Fulea si Alin Abrudan, insa momentul decisiv pentru viitorul profil al trupei a fost cand l-am cooptat pe Gabriel Ursut, ce avea studii muzicale serioase in spate.
Se zice ca acela este om adevarat care la maturitate isi regaseste cat mai multe dintre traseele copilariei si adolescentei, chiar daca ultima dintre acestea este in general o „varsta” cu apucaturi de care mai tarziu e posibil sa te rusinezi. Or, eu adeseori ma simt ca la varsta aceea, mereu turtit de nevoia de a face ceva diferit si cred ca asta e impulsul meu esential de actiune.

Se zice ca Disinter e prima trupa cu mesaj satanic din metalul extrem din Romania. Asa era sau erau etichetele puse de presa vremii?
Da, e adevarat, dar nu stiu daca am fost chiar primii. Anton Szandor LaVey este unul dintre cei care si-au pus amprenta, insa iarasi treaba asta imi pare acum o copilarie. Eu am mai spus-o: satanismul este interesat ca situatie, adeseori „hormanala”, pana pe la 18-20 de ani, dar daca asumarea sa continua si dupa aceasta varsta, devine periculos. Am fost fascinat de tematica dar acum imi pare mai mult o „religie” a adolescentei, decat o filozofie de viata. Recitindu-l pe LaVey cu ceva timp in urma, mare parte dintre ideile sale mi-au parut puerile si chiar ridicole. Oricum, chiar si dupa ce am terminat de cantat am continuat sa fiu etichetat ca satanist, desi eu nu mi-am asumat niciodata titulatura asta. Eu nu am fost si nici nu sunt satanist.

Versurile erau totusi foarte agresive pentru vremea aceea. Cine le scria? Ati avut probleme din cauza versurilor?
N-am avut probleme, pentru ca erau in engleza si noi nici n-am fost agresivi, promavand in exces titulatura asta. Agav era responsabilul, nu eu cu versurile.

Gherla e la o aruncatura de bat de Cluj. V-ati bazat pe asta, adica v-a ajutat in vreun fel invecinarea asta?
Nu m-am gandit niciodata la asta insa vreau sa zic ca niciodata n-am cantat in Cluj. Acum imi pare un paradox. Situatia ne-a ajutat intrucat am putut gasi in acel oras persoane capabile sa cante cu noi. Gherla e un oras mic, dar are parfumul sau.

Era greu sa va rezolvati concerte? Cu ce alte trupe va intelegeati bine si eventual va ajutati?
Era aproape imposibil. Tot ce rezolvam, rezolvam doar noi, cu foarte putine exceptii, situatie care te secatuia de energie si de nervi, insa ma simteam ca facand ceva extraodinar si prins in mrejele actiunii si nu resimteam asta. Nu prea ne-am ajutat, insa ne intelegeam bine cu cei de la Protex din Cluj (o trupa punk, care pare-mi-se mai canta si acum) si Protest din Dej. Mie mi-au placut Psycho Symphony din Carei, care erau baieti linistiti si cu care puteai comunica. Bravo lor ca mai canta si acum.

Disinter a lansat 3 casete demo in perioada 1993-1995, erau casete inregistrate de la unul la altul sau chiar aveau un anumit tiraj si se vindeau? Iti amintesti ce reactii au fost dupa aceste lansari?
A fost ceva tiraj dar foarte mic. Am si vandut cateva copii insa sume obtinute au fost ridicole de-a dreptul. Reactiile au fost pozitive mai ales dupa „Sunset beyond the Nectar Sea’s Billows” din 1995 si tin minte ca dupa ce Gabriel Gomobs a publicat o recenzie elogiasa in Vox Pop Rock din vremea aia, Agav a primit cel putin 30 de scrisori in saptamana urmatoare a unora care solicitau demo-ul.

Unde repetati? Aveati sala voastra de repetitii sau inchiriati? Cu sculele cum stateati?
Banii au fost mereu o problema atunci. Cea mai mare. Aveam doar instrumentele iar restul le inchiriam sau le foloseam in comun cu cineva. O vreme am repetat in Cluj apoi in Gherla la parintii mei acasa. Stiu ca avea repetitii duminica si vecinii erau ingroziti, iar unul dintre ei a vrut sa stranga semnaturi prin care cerea Politiei sa ia masuri. Bine au mai fost si situatii hazli gen persoane care auzind ca repetam si necunoscand muzica noastra, au venit sa ne angajeze la nunti si baluri. Cred c-ar fi trebuit sa acceptam sa cantam odata macar doua piese in acel cadru, ca sa se ingrozeasca lumea pe acolo.

Din vechea formula doar tu si Agav ati ramas pana la sfarsit. De ce apareau atat de multe schimbari de componenta in Disinter?
N-au fost schimbari dese de componenta. Din 1992 pana 1996 am ramas in aceiasi formula, vreme cand am si inregistrat demo-urile. Dupa ce doi dintre membri formatiei au plecat in 1996 n-am mai reusit sa inregistram nimic si cred ca acel moment a insemnat sfarsitul. Cred ca daca continuam in aceiasi formula am mai fi rezistat, desi din punct de vedere muzical am realizat atunci ca era dificil sa mai progresam. Cu Agav am ramas pana la sfarsit deoarece noi am facut Disinter si dincolo de orice eram cei mai buni prieteni. Tin minte ca in 2007 cand i-am trimis o carte i-am facut o dedicatie scriindu-i ceva de genul: „pentru Dan, cel cu care odata mi-am impartit toate visele” si asa a si fost.

Anul 2001 a fost un an de cotitura pentru trupa, v-ati schimbat si numele in Enitharmon si ati lansat o compilatie la Bestial Records. De ce s-a produs schimbarea de nume? Cum de ati lansat o compilatie la Bestial Records si nu un album cu piese noi?
Revenirea din 2001 a fost ambitia mea si a lui Dan de a mai incerca odata. Am reusit si cred ca si acum daca m-am apuca as scoate-o la capat. Insa sunt prea batran si cred inutil pentru domeniul asta. Am preferat sa schimbam denumirea pentru a trage o linie de demarcatie intre vremuri si am preferat Enitharmon, fiind fascinat de complexitatea lui William Blake, de enciclopedismul sau si evident de puterea lui de a imagina lumi. Or, dupa Blake, Enitharmon ar insemna spatiul si astfel am vrut sa aratam dorinta noastra de a experimenta prin aceasta formatie. Enitharmon imi pare o titulatura perfecta din punctul asta de vedere. N-am compus mult atunci, doar vreo 6 piese insa marele avantaj pe care l-am avut a fost faptul ca erau trei membri noi, Marius Bob (student la Conservator la aceea vreme), Cosmin Cadar si Corina. Colabararea cu Bestial Records am facut pentru niste piese de pe vremea Disinter-ului urmand ca apoi sa scoatem un album Enitharmon, lucru care din pacate nu s-a petrecut.

Cat a tinut Enitharmon si de ce s-a spart pana la urma?
Cred ca n-am mai avut aceiasi naivitate si energie. In plus locuiam in orase diferite. Enitharmon a tinut cam 6 sau 8 luni.

Mai tii legatura cu fostii colegi de trupa? Ei ce mai fac acum? Ati avut vreodata, in anii acestia, intentia de a reveni pe scena? Cum ar suna acum Disinter daca s-ar reuni si ce colegi ai prefera sa ai alaturi de tine?
Cu Dan si Gabriel Ursut tin legatura. Sporadic si cu Dan Fulea. Pe Alin Abrudan nu l-am vazut de vreo 10 ani. Dan e la Londra, cu familia acolo, Gabriel Ursut e pictor iar Dan Fulea este cercetator la Institutul de Fizica din Cluj.
Habar n-am cum ar suna Disinter acum, insa cu siguranta ar fi ceva impotriva conformismului. Dan (Agav), Marius Bob, Cadar si Corina, asta cred ca ar fi cea mai buna componenta, adica Enitharmon, insa acest lucru nu se va intampla niciodata, pentru ca oricum n-ar suna ca Disinter.

Cred ca tematica versurilor Disinter te-a marcat profund ca om, ti-ai urmat o cariera intr-un domeniu mai neobisnuit. Te rog spune-ne mai multe despre asta, despre realizarile tale in domeniu.
Versurile Disinter nu m-au marcat in niciun fel, in primul rand pentru ca nu le faceam eu. Cariera pe care mi-am construit-o are pe undeva o legatura cu acele vremuri. Eu ca profesie sunt istoric, o meserie cam falimentara in Romania de azi. Intr-un fel am continuat cam in acelasi stil: sa fac lucruri de pionierat, sa umblu pe teritorii nebatatorite, pentru ca asta imi da sentimentul de implinire. Ma rog, e si un fel de donquijotism asta. Cam pagubos uneori. Astfel, am scris o teza de doctorat, prima in istoriografia romanesca, dedicata exclusiv mortii, cu accent pe Transilvania secolului XIX. Acum sunt pe punctul de a finaliza o carte despre istoria crematoriilor si incinerarilor umane in Romania secolelor XIX-XXI. Mi-ar placea apoi sa scriu o carte despre istoria ateismului in Romania s.a.m.d. De ceva vreme insa mi-am asumat si latura militantista a acestei directii, simtind din nou nevoia de actiune, materializata. Astfel am fondat, impreuna cu un bun amic de al meu, proprietarul unui cimitir particular, Amurg. Romanian Cremation Association (www.incinerareamurg.ro ). Este vorba despre o asociatie pentru sustinerea si promovarea incinerarii umane in tara noastra. Eu sunt adeptul incinerarii si nu dintr-un teribilism ce m-ar caracteriza, ci pentru ca eu cred in superioritatea acestei modalitati de dispunere asupra cadavrului, din punct de vedere estetic, etic, igienic sau din motive ce tin de necesitatea publica (vezi criza locurilor de veci in mediul urban de la noi). Speram ca in doi ani sa inauguram primul Crematoriul Uman din Transilvania insa avem deocamdata putini membri in asociatia noastra. In aceiasi maniera de vreo 3 ani organizez aici o conferinta internationala dedicata muririi si mortii in Europa secolelor XVIII-XXI, care, spre exemplu, va aduce anul asta cercetatori din 20 de tari. E unica conferinta de acest fel din Europa centrala si sud estica Asadar, este adevarat, ma ocup in continuare de lucruri underground, pentru ca asta e natura mea. N-as putea niciodata sa merg pe ce altii au construit. Eu mereu trebuie s-o iau de la capat si sa „simt” mortarul inceputului cum imi aluneca si imi intra in piele.
www.romaniandeathcremation.blogspot.com
www.incinerareamurg.ro

Mai asculti metal extrem? Urmaresti noutatile din domeniu?
Nu prea. Singura trupa de genul asta pe care o ascult si-mi place este Kataklysm. In rest, in ultima vreme ascult muzica romaneasca mai veche, gen Aurelian Andreescu. Imi place Savoy, de asemenea si il consider pe Marian Nistor un muzician complet. Uneori mai ma delectez si cu death-metal clasic.

De ce iti e cel mai dor in legatura cu Disinter? Care crezi ca e cea mai mare realizare a trupei?
Mi-e dor de inocenta si naivitatea mea din vremurile acelea. Cea mai mare realizare a fost cred faptul ca ideea din 1991 s-a materializat, iar in plan concret bucuria cea mai mare am fost atunci cand Shiver Records din Belgia si-a exprimat dorinta de a ne ajuta. Din pacate totul n-a fost decat o amagire.

Iti multumesc mult pentru raspunsuri!
Si eu iti multumesc si succes in ceea ce faci! Esti de admirat pentru tenacitatea si pasiunea pe care o investesti in ideea asta. Numai bine!

www.myspace.com/disinterromania (nu cred ca e oficial, de fapt cred ca Marius nici nu stie de profilul asta... dar puteti asculta cateva piese Disinter)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu