CLITGORE colaboreaza cu LIVIDITY

Clitgore (Ro) colaboreaza cu Dave Kibler si Jake Lahniers, membrii ai legendarei trupe americane Lividity. Acestia au inregistrat vocile guturale pentru piesa The Lust Supper, care va aparea pe primul disc full leght al grinderilor romani.

Trupa a mai beneficiat pentru albumul de debut de experienta unor nume importante a scenei underground, precum: Marc / Mixomatosis (Spa), Vito / Ultimo Mondo Cannibale (Ita) si Corneliu / Cadavrul (Ro).

Piesele ce le puteti asculta pe siteul trupei vor fi incluse pe album, care va iesi la sfarsitul anului 2010.

Coperta bolnava, artwork-ul, versurile si piesele sunt finalizate, urmand partea de mixaj / masterizare in continuare. Mai multe informatii despre acestea vom furniza in curand.

www.myspace.com/clitgoregrind

Ela - bass / Clitgore

Pauza scurta

Pauza scurta, revin in 1-2 saptamani.
Support Romanian Brutal Music!

Interviu cu Toni Dijmarescu despre Necroticism (Death Metal - Resita - 1991-1994)

RDMC: Salutare Toni si bine ai venit in "paginile" RDMC. Eu stiu cu cine am de-a face, dar pentru cei ce citesc acest interviu te rog sa faci o mica introducere.
Toni: Salut tuturor. O mica introducere... o sa incerc sa fie mica, dar avand in vedere ca am avut destul de multe trupe, proiecte si colaborari, s-ar putea sa ocupam destul de mult loc cu asta si sa nu vorbim despre Death Metal :)) Glumesc.
In primul rand, sunt un chitarist roman care activeaza in strainatate, mai precis in Germania. Asa m-am vazut eu, asa ma vede lumea, intotdeauna m-am identificat cu tara noastra, ca e buna sau rea, las pe altii sa decida. In fine, am inceput sa fac muzica la varsta de 6 ani (vioara), iar la 13 ani m-am apucat de chitara. In mod serios, adica sa cant in trupe, m-am apucat pe la vreo 15 ani. E o mare mandrie ca la 16 ani deja dechideam pentru trupe mari, cum ar fi de exemplu Iris si altii. Apoi au urmat alte trupe, printre care si cea despre care vom povesti azi, apoi altele, unde am invatat multe despre cum functioneaza industria aceasta minunata, cea muzicala (am pornit tonul ironic). Am parasit tara, mutandu-ma in Germania unde am fost chitarist de studio si am predat chitara. Facand asta, am invatat de fapt cine sunt pe plan muzical, unde imi sunt limitele si ce sa NU cant, hahaha! Serios, nu poti sa-ti dai seama cate poti invata de la un pusti de 13 ani, care te intreaba "dar asta de ce e asa si nu altfel?". Atunci tu trebuie sa-ti explici in primul rand tie, asa inveti si dai mai departe.
Dupa o perioada destul de ne-metalica, crede-ma, nu mai aveam stare, simteam ca explodez si am decis ca ar fi vremea sa fac iar ce stiu mai bine: I gotta rock again. Mai mult din intamplare am gasit o trupa foarte iubita in regiunea noastra, asta a fost in 2008. Aceasta trupa are si un proiect, cu care am posibilitatea sa cant in toata Germania. In deschidere luam mereu trupe talentate, ca au astfel o sansa reala sa se prezinte unui public mai larg. Asa am cunoscut niste muzicieni deosebiti, cu care am mai "pus-o" de o trupa.
cred ca ajunge, pentru inceput :)

RDMC: Exact, pentru inceput. Vom reveni la asta dupa ce atingem subiectul principal si anume Necroticism, daca nu ma insel, una din primele trupe de Death Metal de la noi. Cum a inceput povestea? Ce-ti amintesti de atunci?
Toni: Imi amintesc tot, parca ar fi fost ieri. In 1991 eu cantam in alta trupa, iar ei faceau un zgomot infernal, practic nu stiau sa cante deloc, era un haos, de aceea nici nu i-am bagat in seama prea mult. Inchipuieste-ti, bateristul batea pe o galeata de plastic in loc de snare, care era fixata pe un suport. Asa, peste cam un an, aud ca inregistreaza un demo si ma duc sa vad si eu cum canta, mai mult de curiozitate. Nu mi-a venit sa cred cat de bine cantau, aveau un sound bunicel, piesele aveau un cap si o coada. Ok, au avut loc si ceva ajustari de personal...
Apoi ei au cantat la Samrock, cu un succes relativ mare. Asta era in 1993. Din cate stiu din alte surse, au avut ceva neintelegeri cu chitaristul lor si asa m-au intrebat pe mine. Din cate stiu, nu se asteptau sa fiu de acord, dar am fost, pentru ca piesele erau complexe si ei erau foarte seriosi. Partea cea mai proasta era lipsa de concerte si stai, noi comparativ cu alte trupe inca mai cantam pe ici, pe colo. Iar partea cea mai bune era publicul numeros la concerte. Si nu numai numeros, dar si foarte bun.

RDMC: Cum se organizau concertele pe atunci? Cum auzeau trupele de concerte/festivaluri unde sa se "lipeasca"?
Toni: Pai noi ne lipeam de cate o trupa si organizam impreuna cate un concert. Din fericire, am avut suportul Ateneului Tineretului din Resita pentru ca aveam rezultate bune, eram difuzati la radio, mai scria de noi in presa muzicala.
Treaba era asa: mergeam la director si spuneam ca ar fi cazul sa mai facem un concert si atunci gaseam sponsori, inchiriam scule, lipeam afise. Ce era destul de rau, nu puteam sa ne autopromovam, myspace, youtube, blog... un vis. Erau 2-3 posturi de radio si 2 de televiziune in tara dar deosebirea era ca publicul, cum am spus, venea la concerte, veneau 200-300 de oameni care nu stiau piesele. Ma rog, acesti oameni veneau doar pentru ca sa te vada, sa se simta bine, iar apoi povesteau altora ca le-a placut sau nu, mergea vorba din gura in gura.

RDMC: Pe unde a cantat Necroticism? La concerte se adunau oameni din toata zona, nu doar din orasele respective, gresesc?
Toni: Da, absolut, pai cum apareau afisele, deja se zvonea: "concert metal. cine canta? ala si ala. mergem". Veneau cu trenul din judet. Trebuie sa recunosc, am avut niste prieteni minunati in acei ani, ar fi incorect sa le spun "fani", pentru ca ne-au fost mai mult decat atat.

RDMC: Afisele le scriati cu mana, fiecare, nu ca acum, la tipografie. Cate afise faceati per show?
Toni: Nu noi, noi nu eram buni la desen, dar fiecare cunostea cate o fata, ma rog... iar fetele, cum stie oricine, stiu sa deseneze. Fetele desenau, apoi se copia la "xerox" si se retusau logourile, apoi urma lipirea afiselor, obligatoriu noaptea. Era foarte distractiv.
RDMC: Erau probleme cu politia banuiesc...
Toni: Daca stau sa ma gandesc, mai degraba cu niste parti anume de populatie. Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar chiar asta e realitatea, politia ne controla buletinele, dar asta era tot. Nu faceam galagie, concertele erau oficiale, etc. Nu eram baieti rai, doar muzica noastra era :))

RDMC: Si toate concertele banuiesc ca se terminau la o rockoteca intinsa pe toata noaptea, pana fiecare isi avea trenul de intors acasa.
Toni: Asa e acum si e foarte bine ca e asa. Din pacate atunci rockteca era un lux, nimeni nu avea curajul sa ne lase sa facem asa ceva in localul lui, rockerii erau FOARTE prost vazuti. Totusi, un lucru era adevarat: acum, dupa un concert rock, ma duc linistit acasa si asta a fost, dar atunci nu exista concert fara bataie in masa, dupa fiecare concert trebuia sa vezi pe unde mergi, ca se putea sa prinzi niste pumni. Si atunci erai nevoit sa si dai cativa.
RDMC: Macar nu uitai concertul respectiv. :)) Glumesc.
Toni: Nu, nu-l uitai :))

RDMC: Revenind la Necroticism, voi ati lansat o caseta demo si un album. Unde au fost trase?
Toni: Culmea, au fost trase de acelasi om cu care catia ani mai tarziu am avut o activitate de un relativ mare succes si de care ma leaga si acum o prietenie. Era singurul om care avea habar de muzica in regiunea noastra, care iti spunea in fata daca erai bun sau nu si care daca era nevoie te ajuta. Numele lui e Mircea Suciu, iar fiul lui, Flavius, e si acum unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Chiar azi am vorbit cu el sa remasterizeze albumul Necroticism. Eu cu Flavius am cantat cativa ani in Screaming Heads, o trupa si ea destul de interesanta, muzical vorbind.

RDMC: Iti amintesti cate copii ati scos din demo si album? Cum faceati sa le vindeti?
Toni: Nici vorba sa vindem, nu aveam bani sa producem asa ceva. Pur si simplu aveam o caseta master si inregistram altora. Ca si acum, era si atunci un sistem de sharing bine pus la punct, muzica se dadea mai departe cu o viteza destul de mare. Noi nu eram interesati de bani, doar muzica ne interesa si sa ne cunoasca lumea piesele.
RDMC: Deci era o chestie mai mult virala, cum e acum in cazul Youtube, cineva posteaza ceva si daca e interesant se duce vestea.
Toni: Exact, cam asa ceva, doar ca dura ceva pana sa ai 1000 views :))
RDMC: :))

RDMC: Ce trupe mai cantau metal dur la vremea aceea in zona voastra si care erau relatiile dintre voi?
Toni: Sincer, asa dur nu era nimeni, insa stiu ca am cantat cu o trupa death la un moment dat. Cam toate trupele incercau sa cante ori true metal, ori comercial, cu clapa. Noi am avut norocul sa cantam doar cu trupa cu clapa. Era distractiv pentru noi, problema era ca nu erau multe trupe. Sa ai trupa insemna in primul rand sa ai scule, dar cel mai important, sa ai un baterist cu tobe, cred ca asa e si acum, nu?
RDMC: Acum sunt sali de repetitii specializate, problema devine din ce in ce mai mica. Iti iei betele, chitarile si le "bagi in priza". :))
Toni: Eu ma bucur ca e asa, ar fi culmea sa fim la acelasi nivel ca atunci, doar asa reusim sa avem o miscare puternica si variata ca genuri muzicale.

RDMC: Existau dispute intre voi pe stilul abordat? Adica am vazut ca nu era nici o problema sa faci un concert cu 3-4 genuri diferite, nu ca acum, focusate pe unul, maxim doua.
Toni: Trebuie sa recunosc ca noi eram avatajati din start, pentru ca lumea asta voia sa auda: Death Fuckin' Metal. Insa crede-ma, publicul nu ignora celelalte trupe daca erau bune, din contra, era foarte receptiv.
RDMC: Deci Death Metal-ul era la putere atunci...
Toni: Absolut, nici nu poti sa-ti inchipui ce succes avea genul asta atunci, imediat dupa revolutie.

RDMC: Asta din cauza ca existau putine trupe sau pentru ca se urmarea trendul de afara? Si apropo de asta, cum faceati sa puneti mana pe noutati metalice de afara?
Toni: Nu era un trend, era o stare. Suna poetic, dar asa era, lumea era satula de trupe ca Maiden, Scorpions, AC/DC. Nu ca nu erau bune, dar daca mananci mereu acelasi fel de mancare, te saturi dupa un timp. Iar Sepultura era trupa nr. 1, cred ca putine trupe au fost asa de iubite cum a fost Sepultura in Romania acelor ani.
Muzica ne-a procuram de pe tarabe, sau, daca aveam drum, din Timisoara unde exista celebrul magazin Rocka Rolla. Acest magazin era raiul pe pamant pentru oricer rocker, acolo ne simteam acasa, era ticsit de casete, ecusoane, geci, tricouri, muzica era data tare, era un vis. Daca era dupa mine, m-as fi mutat acolo.
RDMC: :))
Toni: Evident, ca asa e viata asta, dupa cativa ani am devenit prieten foarte bun cu patronul acelui magazin si i-am spus cat de important a fost pentru mine. El a fost ulterior managerul unor trupe cum ar fi Cargo si Implant Pentru Refuz. Numele lui e Emil Biebel, iar din pacate magazinul acela minunat nu mai exista...
Apoi a aparut Bestial Records, care a editat primele albume death din Romania si le-a si distribuit. Asta a fost un pas enorm de important. Trebuie sa recunosc, lucrurile au evoluat in bine, incet, dar sigur.

RDMC: Cum de cu Necroticism ati ales sa cantati in limba romana? Pana si astazi e cel putin inedit sa canti metal extrem cu versuri asa "grotesti" pe care sa le inteleaga toata lumea.
Toni: Da, asta trebuie sa recunosc, m-a mirat si pe mine cand i-am cunoscut. In primul rand, am vrut sa nu ne ascundem dupa degete. Cu toate ca aveam doar 18 ani, eram foarte realisti, stiam ca nu vom cuceri vestul cu muzica nostra, tot ce am vrut a fost sa fim aproape de cei care ne asculta. Stiu ca ne amuzam cand ascultam alte trupe de death care aveau enorm de mari probleme cu limba engleza. Exact asta nu am vrut sa fim, un motiv de amuzament. Noi traiam si respiram muzica noastra, repetam zilnic, in afara de duminica. Eu unul iti spun cinstit ca mi-am petrecut ani de zile in sali de repetitii, iarna sau vara, mai ales vara... strand, gratare, nu exista pentru noi asa ceva, eventual o bere dupa repetitii si aproape tot timpul liber ni-l petreceam impreuna, asa ceva te sudeaza ca trupa si muzical, si ca oameni.

RDMC: Care a fost cea mai mare realizare si totodata cel mai mare succes avut cu Necroticism? Care erau lucrurile care va faceau sa va simtiti impliniti la nivel de trupa Death Metal?
Toni: Cea mai mare realizare, culmea, nu era ca ne mai auzeam piesele seara la emisiunile lui Lenti Chiriac sau Petre Magdin, sau ca scria de noi in cate un ziar. O mare realizare era ca eram iubiti si simteam asta. Si nu ca simteam, dar eram recunoscatori si dadeam asta inapoi.
Acum, in timp ce-ti scriam, mi-am dat seama de ceva, cu siguranta cea mai mare realizare e ca acum vorbim despre o trupa care nu mai exista de multi ani, nici nu indraznesc sa spun cat de multi... 16. E incredibil si trebuie sa admit ca lumea nu ne-a uitat. Nu pot sa uit cum acum 3 ani, cand am cantat ca invitat cu Rising Shadow intr-un concert din Resita, am mers pe scena si am auzit cum cineva striga "Toni, baga ceva de la Necroticism". M-am simtit teribil de bine.

RDMC: De ce s-a destramat trupa?
Toni: Sincer, nici nu mai stiu, nu ne-am certat sau asa... Eu insa am fost plecat 4 luni in Germania, dupa care "m-au saltat" in armata. Cu alte cuvinte, din cauza mea. Proasta gluma, sper ca nu a fost asa. Pur si simplu am incetat sa mai cantam.
Eu am mers la Screaming Heads, care erau toti mari fani Necroticism. Nu pot sa uit cum erau toti in primul rand cand cantam live si cum ascultau piesele noastre la chefuri sau cum faceau cover dupa piesele noastre pe la repetitii. Ei au si cantat o data in deschidere, dar ca si Argotic, care a fost proiectul premergator. Cred ca si asta e o parte din destinul meu, sa-mi cunosc viitorii colegi de trupa cand canta in deschiderea trupei cu care cant in momentul respectiv.

RDMC: Mai tii legatura cu fostii componenti Necroticism? Ei ce mai fac acum?
Toni: Sodom e bine-mersi in Spania, se desurca bine din cate stiu, are firma de tamplarie. Pe Speedy l-am adaugat acum cateva zile pe facebook, o sa-i scriu eu mai pe larg, nu cred ca e chiar online freak. De Gringo nu mai stiu nimic, ultima data lucra prin Serbia parca.
Deci nimic care sa tina de muzica. Eu nu am inteles asta niciodata... e pacat, dar uite ca vietile lor merg si asa mai departe si sunt impliniti.

RDMC: Tu acum esti implinit in muzica banuiesc, predai lectii de chitara, canti in conditii de invidiat, in fata a mii de oameni, ce simti acum cand asculti vechile inregistrari?
Toni: Ore de chitara nu mai dau, nu prea mai am timp, iubesc sa dau ore, dar chiar nu mai gasesc timpul necesar. Viata mea are ceva special
sau ciudat din cauza ca nu mi-am schimbat niciodata preocuparile legate de muzica, deci eu practic nu am facut pauza niciodata de cantat in trupe de peste 20 de ani, am totul foarte proaspat in memorie. Nu ascult piesele noastre cu nostalgie, regret sau altceva, pentru mine e ca si cum le-am fi inregistrat acum cateva luni, as putea sa-ti descriu cu cel mai mare lux de amanunte orice din procesul de scriere a pieselor sau a inregistrarilor. Un singur lucru l-as corecta, si anume soundul, dar poate ca ne ajuta Flavius cu talentul, urechile si tehnica lui si il mai ingrasa putin. De-abia astept sa aud piesele noastre remasterizate. Evident, nu le poate face sa sune ca Slayer, dar totusi...
RDMC: Ca tot ai amintit de remasterizarea lor, vreau sa anunt cititorii ca le vom posta si pe RDMC in cel mai scurt timp dupa ce vor iesi din "cuptor".
Toni: Ti-am promis, cum le am ti le-am si trimis.

RDMC: Acum, pe final, cred ca ar fi cazul sa iti multumesc pentru amintirile pe care le-ai impartasit cu noi si sa te rog sa transmiti ceva ascultatorilor de metal extrem de la noi, dar si trupelor.
Toni: Suna ca un cliseu daca spun "si eu iti multumesc", dar crede-ma chiar iti multumesc ca am avut ocazia asta pentru ca prin oameni cum esti tu si cititorii tai metalul extrem nu pierde teren in fata unor genuri de muzica infecte care, mi-e greu sa o spun, domina piata muzicala.
Nu stiu daca pot sa dau sfaturi, dar o sa incerc. Trupelor: nu va risipiti talentul, nu va bagati in proiecte (singurul proiect care a reusit cu adevarat la noi e Negura Bunget, care a fost un proiect al trupei Makrothumia), nu incercati sa pacaliti publicul, nu va va ierta. Si intotdeauna sa cantati pentru oamenii din ultimul rand, daca i-ati convis pe ei cu muzica voastra, i-ati convins si pe cei din primele randuri. Ascultatorilor: sprijiniti trupele! Daca tot mergeti la concert, de ce sa nu va distrati? E greu de imaginat prin cate au trecut oamenii care se afla in fata voastra pe scena, cat au muncit, cat au sperat ca va iesi bine concertul.
Mai tii minte cum ne-am cunoscut noi? La Timisoara, cand ati cantat in clubul acela.
RDMC: Da :)
Toni: Habar nu ai cat v-am admirat cand mi-ai povestit cum veniti cu microbuzul, cate ore faceti pe drum si asa mai departe. Asta inseamna dedicatie. Si ai vazut, publicul a stiut asta, concertul acela fost mega-tare, iar eu am si acum tricoul cu voi.
RDMC: Fii convins ca majoritatea trupelor de la noi fac asta, toate canta din pasiune.
Toni: Da, stiu asta, dar unele canta cu mai multa pasiune decat altele, sunt mai dedicati, muncesc mai mult, isi iubesc publicul mai mult.

RDMC: Eu iti multumesc inca o data pentru timp si sper ca in curand sa te vedem si in Romania cu trupele in care activezi acum.
Toni: Ar fi frumos. Una dintre ele Her Prayers Fail, cred ca e continuarea genului pe care l-am cantat cu Necroticism, cel putin eu asa cred.
RDMC: Da, mult mai melodic si mai "actual" in sound, dar foarte bine lucrat, felicitari, eu am ascultat ce ati postat pe Youtube si suna excelent.
Toni: Poate nu e atat de extrem, dar cu siguranta heavy. Da, si actual. Ne puteti si vizita pe www.myspace.com/herprayersfail

www.myspace.com/tonidijmarescu
www.youtube.com/KillaheadX
www.myspace.com/screamingheadsband
www.bruehder.de
www.deeprock.de

Interviu cu Mr. S (Satanochio / Extinction Algorithm / Nightpray - Bucuresti)

RDMC: Domnul S, bine te-am regasit, ce mai faci? N-am mai vorbit de vreo 3 ani pentru RDMC, ma bucur sa am din nou ocazia sa postez ceva cu/despre Satanochio.
SATANOCHIO: Salut si multumesc pentru "apelare" ca sa zic asa... E bine ca nici unul din noi nu a disparut intre timp, hehehe.
Ce sa mai fac, destul de ocupat in ultima vreme dupa cum vezi.
RDMC: Foarte bine, dar si mai bine e ca Satanochio se misca din ce in ce mai mult si mai aprig in ultimii ani. Cum faceti sa va mentineti pofta asta de a crea si de a fi in priza tot timpul?
SATANOCHIO: Cred ca suntem cu totii dependenti de muzica si de a face lucrurui noi, de a experimenta si a ne simti bine impreuna cantand. La urma urmei, in ultima vreme am luat parte la albumul Nightpray - "Dreamocracy", am scos primul meu disc solo, sub numele de Extinction Algorithm, am intrat cu Satanochio in formula mai mult decat completa in sala de repetitii unde am inceput sa inregistram totul live... E o nebunie dar e misto. Este un feeling nemaipomenit sa canti fara nici un "ajutor" din acesta tehnic, sa lasi totul sa zboare, sa lasi trupa sa traiasca asa cum e ea.
RDMC: Formula completa la Satanochio prezice si inceputul unei "cariere" live pentru trupa?
SATANOCHIO: Nu neaparat la modul la care te gandesti...sau presupun eu ca te gandesti. Noi oricum cantam live, dupa cum se poate vedea pe ultima inregistrare sau pe cele ce vor mai aparea anul acesta sub diverse forme.
RDMC: Iti dai seama ca intrebarea asta tot venea asa ca am zis sa o formulez mai repede.
SATANOCHIO: Da, e intrebarea "de pe vremuri" care ne urmareste si acum dar eu nu o vad si nu am vazut-o niciodata ca pe o problema ci doar cred ca unele lucruri nu sunt de pus pe scena in vazul tuturor. Stii cat de greu este sa traiesti aceleasi stari? In fine, daca o sa facem vreun live o sa fie unul numai pentru oameni speciali si fani, si va fi cu siguranta intr-o locatie mult diferita de ce ne ofera orasele astea gri, dar nu spera prea mult, este un subiect care niciodata nu m-a atras prea tare.
RDMC: Asta cred ca si-a dat seama toata lumea.
Hai sa zicem sa va apucati sa sustineti 2-3 concerte. La cum sunt lucrurile la noi eu unul sunt sigur ca ar veni mai multa lume sa va dea jos mastile, sa vada cine sunteti si dup-aia sa barfeasca la bar, decat sa va vada cantand...
SATANOCHIO: Normal, asa era si in 2004, asa e si in 2010, asa a fost mereu, asa va fi mereu, cu cat mergem mai departe in "evolutia" asta cu atat devenim mai mult interesati de cacaturi decat de ce are valoare in univers. Culmea asta era fix ceea ce nu ne doream niciodata. Lumea asta chiar ne crede idioti. Nu vad de ce mi-as face o masca, daca vreau sa ma cunoasca lumea. In fine, nici masti nu mai avem de la o vreme, dar nu asta e important, important este ca mereu am luptat cu viziunile de suprafata si taman astea se impun, pentru genul asta de oameni este cel mai des intalnit.
RDMC: Cred ca asta s-a mai schimbat in ultimii ani, totusi. Ma refer la felul cum sunteti priviti in scena de metal la noi. Daca la inceput se facea haz de numele trupei acum se asteapta cu interes noile piese/clipuri, iar cei care va huleau pe atunci acum sunt sigur ca va respecta; nu o si recunosc neaparat, dar va respecta.
SATANOCHIO: Da, probabil. Nu mai e ca la inceput, si dupa cate am facut si am dres ar fi si stupid sa mai fie ca atunci. Cu toate astea, se aude ca nu facem ceea ce facem pentru nimeni altcineva din afara "cercului" nostru. Da, ma bucura sa aflu ca am fani, alta data sa aflu ca am si mai multi fani, in egala masura cu oameni care nu ma suporta... dar nu asta ma face sa merg inainte sau inapoi. Fiecare material pe care l-am inregistrat a avut un scop, in principal acela de a ne exterioriza pe noi si de a o face cat mai liber cu putinta. Ca au existat oameni carora le-a palcut din ce in ce mai mult, este ceva frumos. Dar noi avem drumul nostru care nu depinde de nimic, nici de dragoste, nici de ura.
RDMC: De ce ar fi oameni care nu va suporta? Zici de genul de muzica?
SATANOCHIO: Nu stiu, banuiesc ca exista si dastia nu? Doar nu au disparut toti dintr-o data si toata lumea brusc ne intelege, ne place sau macar ne accepta. :)) Asta nu pot sa cred, oricat de indiferenta mi-ar fi problema. Ar fi straniu.
RDMC: Pai e normal, nu cred ca va exista vreodata o trupa care sa fie pe placul tuturor. Ma gandeam ca stii de oameni care nu va suporta ca trupa, ca imagine, realizari and stuff.
SATANOCHIO: A, nu man, nu am mai intrat pe formuri, pe site-uri sau pe tampenii unde toata lumea se foloseste de faptul ca nimeni nu stie cu cine vorbeste sa faca orice si sa spuna orice...de prin 2006, deci habar nu am ce se mai intampla si nici nu ma intereseaza, spuneam la modul general, atat.
Recunosc, am intrat acum ceva vreme pe youtube si am ras cu lacrimi cu Grui Sanger de niste comenturi mega idioate, nu am inteles de ce lumea se certa acolo pe teme de genul bucurestenii sunt de cacat vs moldovenii sunt de cacat sau ardelenii, sau in fine, niste ineptii demne de Morometii :)) Deci da, cateodata e distractiv sa mai dai si de d-astia.
RDMC: Internetul e mediul perfect pentru ca cei fara coaie in viata de zi cu zi sa se refuleze... Le ofera securitatea fizica necesara, pentru ca despre asta e vorba.
SATANOCHIO: Da, este adevarat, dar asta e, nu mai are nimeni ce face. Chiar nu mai e cale de intoarcere, toata omenirea si-a pierdut sensul dupa parerea mea. Toti freaca pula aiurea si nu vad ce sens mai are existenta speciei asteia pe pamant sau pe orice alta planeta.
RDMC: In fine, sa revenim la ale voastre. Ziceai ca ai contribuit la albumul Nightpray. Ne poti zice mai multe despre colaborarea asta?
SATANOCHIO: Pai este o colaborare veche, si pe primul album am facut vocea, insa de data asta am inregistrat si o parte din chitari, am descoperit lucruri noi, am reusit sa facem un album cu care tara asta se poate mandri in fata oricui. "Dreamocracy" este o bomba plina de dragoste, ura, haz de necaz, multa muzica buna si tupeista, este o lucrare facuta cu mult inaintea vremurilor ei. Stii, toata lumea obisnuieste sa se laude in ziua de azi cu orice rahat pe internet, sa dea comunicate de presa, sa aiba manageri, sa aiba sunetisti, graficieni, producatori... Noi doar am mentionat ce am facut acolo si cu cine am colaborat, lansarea a avut loc intr-un moment istoric al metalului experimental si anume primul concert Alcest din istorie...
RDMC: Au existat repetitii de grup si in cazul asta sau fiecare a venit cu aportul propriu, direct la studio?
SATANOCHIO: In Nightpray nu se repeta. Mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu anarhia specifica proiectului. Nu e ca la Satanochio, nu se merge la sala decat atunci cand se inregistreaza, totul porneste de la creierul trupei, el compune, da mai departe si restul croseteaza pe deasupra. La final toata lumea are un soc, pentru ca nimeni nu stie unul de altul ce face :)) E misto.
RDMC: Si ce se intampla in situatia in care unuia nu-i place ce a facut altul?
SATANOCHIO: Se duce vestea si se renunta la acel material. De obicei nu au existat comentarii decat la compozitia principala, in rest ce a facut fiecare nu a fost de loc retusat. Cand cuiva nu i-a palcut insa idea principala, acea piesa iesea din calcul, asa se face cum de am aruncat 10-12 piese la gunoi dar rezultatul este in imperfectiunea sa, ceva frumos si perfect.
RDMC: Sunt efectiv aruncate sau le tineti pentru aparitii "unreleased"?
SATANOCHIO: Nu exista asa ceva la Nightpray. Prea multe personalitati puternice, nu exista termenul de "unreleased" aici.
RDMC: Foarte bine, din punctul meu de vedere. Mi-am schimbat parerea despre multe trupe dupa astfel de release-uri. Dar asta sunt eu.
SATANOCHIO: Important este sa il asculte lumea.
RDMC: Acum hai sa trecem la Extinction Algorithm. Pe mine m-a surprins extrem de placut proiectul asta, mi se pare fantastic ce ai facut acolo, dar daca citeste cineva acest interviu fara sa fi ascultat te rog schiteaza-i cateva idei despre E.A.
SATANOCHIO: Extinction Algorithm este ceva special. Am stat ceva pana m-am apucat sa trag piesele, pentru simplu fapt ca si pentru mine, oricat as fi de deschis la minte, mi se parea o nebunie sa faci muzica numai pe chitara... dar uite ca oamenii apreciaza ceva facut din suflet. Pe primul album nu am facut decat sa ma gandesc la toate acele momente cand m-am simtit ca un cobai in lumea asta, atat de straina felului meu de a fi. Am plecat la tara, am stat in liniste, compozitiile au venit de la sine, si tot asa le-am si inregistrat.
Sunt foarte multumit de rezultat, pentru ca este coloana sonora a filmului meu interior. Pe langa asta ador acea atmosfera mutilata de sunetul acela nemaiauzit si pe alocuri neprietenos...
RDMC: Va avea si continuitate acest proiect sau e one-time-only?
SATANOCHIO: Nu am de ce sa te mint. Prima data nu mi-as fi inchipuit ca va putea exista o continuare...dar de la o vreme am descoperit un fragment si mai vechi de "film", precum si niste modalitati si mai interesante de a aborda aceste teme, si cred ca in curand o sa ai o surpriza. Am ramas placut suprins cati oameni au rezonat cu muzica asta, cati aomeni melancolici si cu suflet mare exista pe lumea asta. Cate persoane minunate mutilate de lumea asta obtuza si de monstrii care ne inconjoara. Totusi, nu asta ma face sa merg mai departe, daca nu descopeream ceva nou si inedit nu as fi mers mai departe. Dar ce va veni este ceva ce va merge si mai departe...pentru ca asta este frumusetea lucrurilor, nu?
RDMC: Este un proiect plin de melancolie, de disperare, dar am sesizat si o oarecare doza de optimism... Gresesc?
SATANOCHIO: Optimism..nu cred...nu este in natura mea. :)) Este nostalgie, este deseori confundata cu ceva pozitiv...dar e ca si cum am vorbi despre ciocolata amaruie si ciocolata cu lapte. Este multa nostalgie acolo. Dupa lucruri care au fost si nu mai sunt, care au fost si le mai poti avea sau nu el mai poti face, dupa lucruri care nu au fost si nu vor fi.
RDMC: O alta chestie pe care o banuiesc, si te rog sa ma contrazici daca gresesc, e ca tie/voua avand o identitate ascunsa, iti/va este mult mai usor sa va explorati si exprimati sentimentele in muzica, nu aveti nimic de pierdut. Suna cam dur fata de tine, dar sunt intrebari/banuieli pe care multa lume le are.
SATANOCHIO: Da, ai dreptate, perfect adevarat. Nu sunt stresat de factori externi, fac ce vreau. Este si asta unul din motivele pentru care mi-am sters fata si amprentele cand am inceput totul cu Satanochio. Se pare ca este foarte util si psihic. Intrebarea ta poate naste o adevarata epistola filosofica sa stii, e foarte adanc ce zici tu acolo... Mi-este foarte greu sa ma rezum.
RDMC: Cred.
SATANOCHIO: Important este ca mai ales in ultima vreme punem pe multi pe ganduri...pentru ca se aude viata acolo, in muzica aia...se aude ceva nou acolo.
RDMC: Impreuna cu Costin Chioreanu ati realizat si un scurt-metraj pe muzica E.A.. E foarte profund ce se intampla acolo. Tu cum esti multumit de rezultatul final?
RDMC: Ah, am gasit si cuvintele potrivite: un scurt-metraj care doare...
SATANOCHIO: Nu am comentarii. Este un film incredibil, care iarasi, in cel mai bun caz va fi descoperit peste ani de zile, ca si albumul Nightpray. Este un soi de suprarealism pus in scena intr-un mod original si atat de aproape de conceptul albumului. Pot declara linistit ca este o opera de arta. Cel putin pentru mine, este. La dracu, e atat de GREU filmul ala! Simti ca ai deasupra capului un rotocol imens de amintiri care te haituie ca o armata de spirite fara de liniste.
RDMC: Am observat ca in clipurile voastre pasarile sunt un element nelipsit. E o explicatie mai personala in cazul asta sau doar "se intampla"?
SATANOCHIO: :)) Ce tare a fost asta cu "se intampla"
RDMC: :)) Eram sigur ca o sa zici ceva de asta.
SATANOCHIO: Nu, nu este la intamplare. Mereu pasarile mi-au inspirat senzatia de libertate. Este si normal, eu ca om nu pot zbura, ma deprima chestia asta si nu sunt obisnuit sa zbor folosindu-mi doar trupul si nimic mai mult. Nu pot zbura EU singur, taind aerul cu aripile Mele. Cred ca pasarile au parte de niste senzatii mai puternice decat noi in ceea ce priveste libertatea. Asa si ele, nu pot zbura tot timpul, in vreme ce noi toti, toate fiintele putem zbura atunci cand ne schimbam starea de agregare. Este fantastic, vad pasarea ca pe un ultim dinozaur ramas de pe vremea cand toti zburam fara greutate. Parca este lasata in natura cu scopul de a ne aduce aminte de asta. De asta pasarile sunt foarte importante pentru mine si gasca mea.
Civilizatiile antice se inchinau la soare, pentru ca acesta era "vinovat" pentru culturile lor, pentru viata lor in fapt. Omul modern se poate inchina la pasari, pentru ca este o fiinta singura si trista, care tanjeste dupa sentimente pe care nu le mai gaseste decat PROBABIL dupa moarte. Eu prefer sa nu ma inchin la nimic, doar imi plac pasarile si aceasta legatura cu zborul si latura ei poetica.
RDMC: Sau poate noi suntem mai liberi decat pasarile... Avem mai multe optiuni de "evadare"...
SATANOCHIO: Nu stiu. Nu am fost niciodata pasare. Ti-am spus, oamenii mi se par mai saraci cu duhul mai rau ca niciodata, orice este posibil.
Foarte interesanta treaba asta cu pasarile, imi palce foarte mult. Super.
RDMC: Revenind la clip, este vreun motiv pentru care l-ai postat doar pe Myspace? Se stie ca stream-ul de video de la Myspace e mult mai sarac in vizitatori decat cel de Youtube de exemplu.
SATANOCHIO: La Extinction Algorithm te referi?
RDMC: Da
SATANOCHIO: Cred ca am uitat sa il punem si pe youtube. Problema este ca filmul cel complet este mai lung de 10 minute si nu intra nici pe myspace nici pe youtube, unde probabil rata plictiselii ajunge la cote alarmante dupa acest minutaj. Nu prea ma pricep la chestiunile astea. Baietii de la Asiluum s-au stresat sa gaseasca o solutie optima pentru ca filmul sa poata exista la caliatte buna si in varianta completa si pe net.
RDMC: Ce reactii ai avut de pe urma clipului?
SATANOCHIO: Pai a fost prezentat la lansare, mai mult nu stiu. Am inteles ca a placut, au fost multi oameni care au apreciat treaba asta.
RDMC: Albumul poate fi comandat si in format fizic? Daca da, de unde?
SATANOCHIO: Nu mai exista copii in acest moment, s-au dus toate.
RDMC: Si nu se va re-edita?
SATANOCHIO: In traditia noastra nu ne plac re-editarile. Nu cred. Imi place sa vad un material ca fiind parte a timpului sau. Albumul se poate descarca oricand free de pe www.asiluum.com, mai precis de aici: http://asiluum.com/site/2009/09/15/extinction-algorithm-extinction-algorithm/
RDMC: Perfect, acum sa trecem la Satanochio. In cei 3 ani de cand nu am mai vorbit, cum ziceai, v-ati intregit formula. Cine este IV? Haha, glumesc. Cum s-a integrat in trupa?
SATANOCHIO: Mai, ma crezi sau nu, omul a aparut din senin in vietile noastre, la sala de repetitii. Imi pierdusem gandul si speranta de a mai avea vreodata un basist in trupa. Dar uite ca pana la urma s-a intamplat. La inceput a avut un mic soc, pentru ca piesele noi nu sunt chiar ca cele mai vechi si probabil a avut o surpriza. Cu toate astea, am lucrat foarte bine, a venit cu o gramada de idei si s-a integrat foarte bine, a prins flow-ul trupei foarte bine, din moment ce am fost in stare sa inregistram la liber, toti gramada, cateva piese cap coada. Este cea mai misto senzatie pe care am avut-o vreodata. In plus, omul a devenit important pentru noi, de la o repetitie la alta, pentru ca ne-a ajutat sa ne omogenizam si mai bine intre noi.
RDMC: De cand a aparut in trupa?
SATANOCHIO: Pai cred ca din Decembrie 2009, nu mai tin bine minte. Ne-am apucat de lucru la materiale noi prin Ianuarie, iar in Martie aveam totul gata.
RDMC: Asa, ce material nou este? Dupa aceea te rog sa ne spui cateva cuvinte despre splitul cu The Konsortium, a cui a fost ideea si cum de a ajuns la un label "cult" cum e Temple Of Darkness?
SATANOCHIO: Pai am inregistrat in prima faza 3 piese. Prima, "I Split Blood" a intrat pe split vinil-ul cu Norvegienii de la The Konsortium, care a aparut de curand la Temple Of Drakness Records. The Konsortium sunt niste baieti super, si au si muzica apropiata de ce facem noi, asa ca a fost o alegere foarte buna zic eu. De relatiile cu label-ul s-a ocupat Costin si a facut o super treaba, pentru ca, dupa cum se vede in acest moment avem numai distribuitori seriosi in Norvegia, Spania, Grecia, Polonia, Romania, totul culminand cu PHD-ul, distribuitorul din Anglia unde multe trupe isi doresc sa ajunga. Se pare ca noul sound si feeling a captivat mai multi aomeni si de afara de moment ce in asa scurt timp ne-am trezit cu o promovare atat de buna. Splitul poarta numele de "Surrealists", si contine pe o parte piesa noastra si pe o parte o preluare dupa celebra "You That May Wither" semnata in original de Ved Buens Ende si preluata de The Konsortium intr-un mare fel.
RDMC: La noi poate fi comandat prin Bestial, nu?
SATANOCHIO: Da, varianta romaneasca vine la pachet si cu un sticker bonus...mic element grafic care atesta legatura noastra din ce in ce mai stransa cu zona thrash-ului... hehe
RDMC: Cu zona old-school a thrash-ului banuiesc...
SATANOCHIO: Da,normal, desi noi orice facem tot ciudat si dark suna, oricat de mult thrash old school as asculta, hahaha
RDMC: Si ce urmeaza, se fac deja 2 ani de la lansarea celui de-al doilea album, nu ar fi cazul sa apara un al treilea?
SATANOCHIO: O sa ne apucam sa lucram in curand si la albumul cu numarul 3. Dar este de munca, numarul 3 are o semnificatie aparte pentru trupa, si va trebui sa fie un album demn de acest numar. Vor mai fi insa cateva chestiuni pana la album, asa ca nu ne va simti nimeni lipsa.
RDMC: Asta inseamna ca anul asta pregatiti si alte splituri, nu? Ceva de care poti vorbi sau e inca in faza incipienta si preferi sa nu ne divulgi amanunte?
SATANOCHIO: Nu imi place sa anunt nimic fara fundament. Ne pastram starea de visare in sala de repetitii sau la scris versuri. Cand vine vorba de treburi lumesti astept intai concretizarea, nu imi place sa vand pielea ursului din padure. O sa se anunte cat de curand. Chiar al dracului de curand, atat de curand incat lumea o sa creada ca nu suntem sanatosi la cap. Ceea ce e ok, ne "invata" pe zi ce trece. Dar da, vor mai fi splituri anul asta.
RDMC: Care e mesajul/mailul pe care l-ai primit ca feed-back pentru trupa si te-a surprins cel mai tare?
SATANOCHIO: A fost un poem. Ceva extrem de profund, scurt si sincer. M-a facut sa ma simt primitv dar si bucuros in acelasi timp....ca am reusit, in primitivismul meu sa atrag o fiinta atat de delicata in gandire cu ce fac.
RDMC: Cat timp iti petreci pe zi raspunzand la mailuri?
SATANOCHIO: Nu mult, nu primesc chiar atat de multe...nu intru pe mail decat cand apuc.
RDMC: Ma apropiu de finalul discutiei pentru ca te-am tinut mai mult de cat e civilizat cred, haha. Ai vazut asta: http://www.youtube.com/watch?v=5YqdbXYZ7WA&feature=related? Ce parere ai?
SATANOCHIO: Da, il stiu de mult, este facut de un fan. Foarte haios pustiul, s-a implicat foarte mult in atmosfera noastra, a muncit si a facut asta. Te bucura mult momente de genul asta si unde pui ca mai e si interesant sa vezi cum vad si oamenii ecranizari al piesele tale...e interesant.
RDMC: Pe final te rog recomanda-ne un film, o carte, un documentar si o trupa din ce ai "gustat" tu in ultimul timp.
SATANOCHIO: In ultimul timp m-am retras foarte mult in mine cu ale mele. Film: Into The Wild; carte - Carteernard Werber - "Thanathonautii", documentar "Until The Light Take Us" (subiect fumat, perspectiva total noua, si foarte misto); trupa: Execration cu albumul Syndicate Of Lethargy
RDMC: Ah, si inca una. Ce mai face Grui cu proiectul lui?
SATANOCHIO: Are mai multe proiecte si cu siguranta va finaliza unul din ele anul acesta. Va fi ceva...de proportii, pentru orice maniac al muzicii metal extreme, ceva cu totul special.
RDMC: Abia astept.
SATANOCHIO: Da, si eu :))
RDMC: Multumesc mult pentru timp si sper sa te mai prind anul asta la o discutie. Astept(am) cu interes noile realizari, iar pana atunci toate cele bune si success cu noul split!
SATANOCHIO: Multumesc, ma bucur ca te-ai te-ai hotarat sa o iei de la capat cu ce faceai, caci conteaza. Da, a fost un interviu foarte interesant. Multe realizari si multa putere de supravietuire din partea mea si a trupei! Bafta.

www.satanochio.com
www.myspace.com/satanochio
www.myspace.com/extinctionalgorithm
www.myspace.com/nightpray

Interviu cu Necrovile (Death Metal - Cluj Napoca)

RDMC: Salut Ela, salut Calin! Ce mai face familia Necro, cum va petreceti weekend-ul asta? Calin stiu ca a avut si ceva activitati muzicale... ;)
Calin: Week-end-ul asta e unul metalic, pentru ca duminica suntem prezenti la Deicide, in Bucuresti. Activitatile muzicale sunt ceva concerte cu elevii Liceului de Muzica la Zilele orasului, insa nu intra in sfera metalului.
Ela: Salutare, si bine te-am gasit. Eu sunt foarte fericita pentru ca mi-am facut un tatuaj pe umar cu S-ul de la Suffocation zilele astea, hehe. In rest incerc sa ma descurc cu cresterea lui Vladutz, organizez concerte si promovez trupe de metal extrem (Necrogore Promotion), cam asta fac in mare.

RDMC: Ela, iti amintesti ca primul tau interviu a fost tot pentru RDMC? Trebuia sa spun asta sa ma mandresc un pic. :))
Ela: Hehe, da da clar! A fost special pentru mine! Pastrez toate interviurile, articolele, cronicile, stirile unde aparem si noi :)

RDMC: Cum mai e trupa? Am vazut ca aveti tot mai multe cantari in tara si pe afara, nu va plangeti la capitolul asta, nu?
Calin: Dupa concertele din martie din Austria, Bulgaria, Ungaria si Romania am decis sa luam o scurta pauza, pentru a le permite lui Radu si Florin sa-si finalizeze studiile universitare. Pe de alta parte, e o pauza binevenita pentru a lucra la piesele noi. Mai avem ceva concerte in vara, insa vom reveni in forta in toamna, unul dintre evenimentele pregatite deja e Transylvanian Death Fest III.

RDMC: Albumul vostru de debut a aparul la United Guttural din State, un nume foarte cunoscut pentru amatorii de metale grele, dar un label care a fost "la gheata" pentru o perioada buna. Cum de ati semnat cu ei si cum de au ales sa va produca pe voi primii de la revenirea lor pe piata?
Calin: Lucrurile au mers relativ rapid, am trimis un pachet promo, dupa doua ore am primit un raspuns din partea UG, si desi in zilele urmatoare am mai avut semne si din partea altor case de discuri am decis sa mergem pe mana americanilor. Decizia s-a dovedit inspirata intrucat calitatea imprimarii si aspectul final al CD-ului ne-a multumit pe deplin.

RDMC: E vorba de un contract pe mai multe albume, sau doar pe unul, urmand ca voi sa semnati cu altcineva acum?
Calin: Nu am discutat aspectul acesta cu United Guttural, vom vedea dupa ce inregistram albumul nou. In principiu suntem deschisi oricaror variante, dar nu putem discuta decat dupa ce avem produsul nou.

RDMC: Pentru cei care n-au apucat inca sa asculte albumul, va rog sa il prezentati cum credeti voi de cuviinta.
Calin: Un layout demential marca Costin Chioreanu, masterizare profesionala realizata de Marius Costache, iar muzica... Necrovile...

RDMC: Mai e e disponibil spre vanzare sau tirajul e deja epuizat? Daca se mai poate comanda, de unde si la ce pret?
Calin: Mai avem cateva Cd-uri, vreo 15 parca, disponibile la pretul pentru Romania de 25 de lei. Le puteti comanda pe www.myspace.com/necrovile. CD-ul il puteti gasi si la United Guttural, insa nu mai au multe copii, ultima oara cand am vorbit cu ei imi spuneau ca se vinde destul de repede.

RDMC: Anul trecut ati inceput in forta, cu participari la festivaluri mari de afara si multe-multe concerte. Ce v-a facut sa va mobilizati asa tare?
Ela: Am dorit sa promovam cat mai puternic albumul, asa incat ne-am concentrat pe un tour care sa includa cat mai multe tari.

RDMC: Acum sunteti cel mai important nume din death metalul romanesc, cum e sa fi in top, sa ai un nume puternic pe scena underground europeana?
Ela: Nu stiu daca suntem cel mai important nume din death metalul romanesc, e cam mult spus, cert este ca noi am ramas aceiasi oameni, faptul ca avem ceva concerte la activ ne impulsioneaza si mai mult. In plan european e destul de greu sa te impui avand in vedere zecile de trupe excelente, insa suntem constienti ca daca dam tot ce avem pe scena si in studio, rezultatele se vor vedea. Important e sa nu se piarda bucuria de a canta.

RDMC: Pe unde ati cantat pana acum si unde planuiti sa mai ajungeti? Cum va primeste publicul de afara?
Calin: Am avut concerte in Romania, Germania, Austria, Cehia, Polonia, Bulgaria, Moldova, Macedonia. Planuim sa ajungem peste tot pe unde suntem invitati. In august, spre exemplu, vom canta pentru prima oara in Slovenia. Publicul de afara nu e cu mult diferit fata de cel din Romania, unii sunt mai receptivi la moshpit, altii sunt ceva mai reci, preferand sa analizele de pe margine, insa la final aprecierile conteaza cel mai mult. Nu-mi amintesc de vreun loc in care sa nu fi fost tratati ok de catre public.

RDMC: Albumul a iesit deja de ceva vreme. Cum sunteti multumiti de produsul final si de cum a fost primit de public?
Calin: In mare suntem multumiti de cum a iesit, insa sunt cateva aspecte tehnice la care vom fi mai atenti cand vom inregistra cel de-al doilea album. Suntem cam la 80% cu dotarea salii de repetitie / studioului de acasa; l-am izolat, antifonat, am cumparat tobe, head si cabinet de bass, microfoane etc, asa incat inregistrarile sa le putem realiza fara stress suplimentar.

RDMC: V-ati apucat de lucru la noul album? Pe cand sa ne asteptam la lansare? Vor fi ceva schimbari din punct de vedere muzical?
Calin: In concertele pe care le-am avut anul asta am inclus trei piese noi, mai avem inca 4 piese pe care le lucram la repetitii. Cred ca prin toamna-iarna vom intra in studio pentru inregistrari. Din punct de vedere muzical vor fi mici schimbari, piesele suna mai la obiect, insa per total stilul ramane acelasi.

RDMC: Voi locuiti in diverse localitati, dar atunci de unde e Necrovile? :)
Ela: Necrovile e din Romania :) De obicei scriem pe afise ca suntem din Cluj, intrucat Cluj-Napoca - Alba Iulia - Bucuresti- Zalau e prea complicat, ahahaha. In Cluj a luat nastere trupa, toti am fost studenti acolo.

RDMC: Anul viitor faceti 10 ani ca trupa. Ce planuiti sa faceti pentru aniversare?
Calin: Cu siguranta vom lansa al doilea material full-lenght.
Ela: Va si un concert aniversar in Bucuresti de asemenea.

RDMC: Ambii cantati si in Clitgore. Prezentati-ne putin acest proiect.
Ela: Clitgore a fost ideea mea, in 2007 mai mult ca un fel de proiect si de distractie doar. Am inceput sa cantam live din octombrie 2009, si lucrurile au mers foarte rapid apoi. Avem peste 20 de showuri live deja in diferite tari din Europa. Acum lucram la primul album full lenght.
Mai mult ce sa zic, "Is not abouth Satan, it's about Clit Gore Grind!"

RDMC: Prietenia voastra cu Lividity e deja de notorietate. Cum ati ajuns sa-i cunoasteti si sa va imprieteniti asa bine? Ce colaborari mai pregatiti cu ei?
Ela: Ne-am imprietenit pe myspace, ahahaha! Apoi la o bere la Bucuresti unde am fost invitatii lor la concert. Si apoi la Obscene Extreme Fest, unde am avut si ocazia sa cant alaturi de ei ca invitat special pe piesa Pussy Lover. Da, sunt niste oameni deosebiti, e o prietenie strasa intre noi, bazata pe pasiunea pentru muzica extrema ce ne leaga pe toti.
Si cu aceasta ocazie o sa anunt si noua noastra colaborare cu Lividity in premiera. Clitgore a inregistrat o piesa alaturi de Dave / Lividity & Jake / Lividity & Human Artifact pe care o sa o postam curand pe myspace-ul trupei, si care va aparea si pe album.

RDMC: Pe unde va mai vede omu' vara asta?
Ela: In vara asta vom canta cu Necrovile la Samfest, alaturi de Moonspell, Agathodaimon si multe altele, vom avea un concert in Cluj cu Wormrot pe 15 iunie, si in 15 august vom avea placerea sa impartim scena cu Lividity, in Slovenia. Cu Clitgore, pe langa concertele din Cluj, Sibiu si alte cateva pe care le avem programate in vara, am fost invitati in august la celebrul fest Fekal Party din Praga (Cehia), alaturi de nume ca Extreme Noise Terror, Mucupurulent, Mumakil, Gride si multe altele.

RDMC: Mersi mult de raspunsuri, vom mai vorbi in curand. :)
Ela: Multumim si noi, sa traiesti! Ne vedem la o bere doua trei la Wormrot! :D Salutari tuturor cititorilor!


SUPPORT EXTREME UNDERGROUND!!
Ela & Calin

www.mypsace.com/necrovile
www.mypsace.com/clitgoregrind
www.myspace.com/ela_necrogore